O remarcă auzită din întâmplare o determină pe o adolescentă să descopere adevărul despre rudele sale (și despre ea însăși) în disecția precisă a vieții unei familii din Napoli, realizată de Ferrante.

După ce își aude tatăl spunând despre ea, în mod disprețuitor, că are aceeași față ca o rudă disprețuită și înstrăinată, Giovanna, în vârstă de 12 ani, până atunci o elevă bună și o fiică afectuoasă, pornește într-o odisee a depistării și descoperirii prin zonele din Napoli de care părinții ei educați și progresiști au ferit-o. Disperată să afle dacă într-adevăr seamănă cu detestata mătușă Vittoria, Giovanna o caută pe sora tatălui ei și dezvoltă o relație tensionată cu femeia tulbure. Procesul de dezlegare a generațiilor de înșelăciune și rivalitate internă – inclusiv a provenienței unei brățări de moștenire peripatetică – o conduce pe Giovanna la adevăruri despre minciunile convenționale spuse de părinții ei și la decizii privind modul în care dorește să își conducă propria viață, încă neadultă. (Brățara pare să aibă proprietăți mutabile și servește fie ca talisman, fie ca cătușă, încă un lucru despre care să o întrebați pe enigmatica autoare la o cafea).

Ferrante revizitează teme explorate anterior – violența împotriva femeilor, prieteniile feminine, efectele corozive ale disparităților de clasă – deși într-un sector mai rarefiat al orașului Napoli (cartierul privilegiat „superior” Rione Alto) decât în precedentul său Cvartet napoletan. Sexualitatea incipientă a Giovannei este explorată cu mai multă franchețe decât cea a protagonistelor anterioare ale lui Ferrante, permițându-i autoarei să evidențieze două laturi ale sexualității adolescentine: capacitatea de acțiune și abuzul. Traducerea fluidă a lui Goldstein permite încă o dată cititorilor să intre în mintea unei tinere care își amintește cu precizie și emoție o serie de evenimente care duc la un punct de confesiune. Legiunea de cititori devotați ai lui Ferrante va fi încurajată de un alt final echivoc, permițând speranța unei explorări mai ample a călătoriei Giovannei în volumele viitoare.

O fată, un oraș, o societate inospitalieră: Formula lui Ferrante funcționează din nou!

Viața mincinoasă a adulților este îndrăgită și deziluzionată în același timp; acesta este miezul perspectivei sale curioase și magnetice. Giovanna este în același timp cufundată în adolescență și mult trecută de ea. Traducerea lui Ann Goldstein – care păstrează sentimentul limbii italiene și rămâne, chiar și în limba engleză, oarecum străină și necunoscută – evidențiază capacitatea textului de a ne evoca tinerețea, menținându-ne în același timp la distanță.

Pentru ce public este scris acest roman? Provocatoare, explicită, înstrăinată și alienantă, cartea lui Ferrante pare să participe la un impuls mai larg de reconsiderare a ceea ce putem, sau ar trebui, să ne așteptăm ca adolescenții să consume. Atât cea mai greu de citit, cât și cea mai ușor de citit, Viața mincinoasă a adulților este un roman crud și profund convingător. Ferrante își forțează cititorii să privească o parte a vieții lor pe care majoritatea oamenilor o îngroapă adânc și încearcă să o uite. Dar este imposibil să o uiți pe Giovanna. Poți încerca să nu te mai gândești la ea, dar Viața mincinoasă a adulților va rămâne cu tine mult timp după prima lectură.