Denumirea „dihorul american” este folosită adesea pentru dihorul cu picioare negre, cunoscut științific drept Mustela nigripes. Acesta este singura specie de dihor originară din America de Nord și face parte din familia Mustelidae, alături de nevăstuici, vidre și bursuci. Nu trebuie confundat cu nurca americană, Neogale vison, un mamifer semiacvatic răspândit și în afara arealului său natural.

Dihorul american a fost considerat dispărut din sălbăticie, însă a fost redescoperit în anul 1981 în apropierea localității Meeteetse, din statul Wyoming. Exemplarele rămase au devenit baza unui amplu program de reproducere în captivitate și reintroducere.

Cum poate fi recunoscut Mustela nigripes

Animalul are corp lung și suplu, picioare scurte și o blană în nuanțe de crem, galben-pai și brun. Picioarele, vârful cozii și zona din jurul ochilor sunt negre, iar desenul facial seamănă cu o mască. Acest colorit îl ajută să se camufleze în vegetația uscată și pe solul deschis al preriei.

Un adult poate măsura aproximativ 46–61 de centimetri, incluzând coada. Corpul flexibil îi permite să pătrundă cu ușurință în galeriile subterane, unde caută hrană, se adăpostește și își crește puii.

Unde trăiește dihorul american

Habitatul caracteristic este reprezentat de prerii și pajiști întinse, în special de zonele populate de câini de prerie. Arealul istoric se întindea din sudul Canadei până în nordul Mexicului, traversând o mare parte din Marile Câmpii nord-americane.

Dihorul folosește vizuinile câinilor de prerie pentru odihnă, reproducere și protecție împotriva prădătorilor. Din acest motiv, nu poate supraviețui pe termen lung acolo unde coloniile acestor rozătoare au fost distruse.

Cu ce se hrănește dihorul cu picioare negre

Aproximativ 90% din dieta sa este alcătuită din câini de prerie. Un exemplar poate consuma un astfel de animal la câteva zile, iar într-un an poate captura peste o sută. Alimentația este completată ocazional cu șoareci, popândăi, iepuri mici și păsări.

Dependența de o singură categorie principală de pradă face specia foarte vulnerabilă. Dacă populațiile de câini de prerie scad, dispar simultan atât sursa de hrană, cât și adăposturile subterane.

Comportamentul și reproducerea dihorului american

Dihorul american este predominant nocturn și solitar. Ziua rămâne ascuns în galerii, iar noaptea pornește la vânătoare. Masculii și femelele se întâlnesc în perioada de reproducere, în timp ce femela îngrijește singură puii.

Animalele tinere cresc în vizuinile câinilor de prerie și învață treptat să vâneze. Înainte de eliberarea exemplarelor crescute în captivitate, acestea sunt pregătite în spații speciale, unde exersează folosirea galeriilor și capturarea prăzii.

De ce este dihorul american amenințat

Declinul speciei a fost provocat de transformarea preriei în teren agricol, eliminarea coloniilor de câini de prerie și răspândirea bolilor. Ciuma silvatică poate afecta atât rozătoarele, cât și dihorii, distrugând rapid populații locale. Alte riscuri sunt consangvinizarea, seceta și reducerea diversității genetice.

Dihorul cu picioare negre este protejat și continuă să fie reintrodus în mai multe regiuni din Statele Unite, Canada și Mexic. Programele moderne folosesc reproducerea controlată, monitorizarea de teren și tehnologii genetice, inclusiv clonarea, pentru a îmbunătăți diversitatea populației. În 2025 a fost anunțată prima naștere a unor pui proveniți de la un exemplar clonat al acestei specii amenințate.